Detinatorii de chinchille trebuie sa castige si sa pastreze increderea animalutului lor. S-ar putea sa treaca mai multe saptamani pana cand chinchilla voastra va va cunoaste destul de bine ca sa va lase sa o luati in mana. Cele mai bune rezultate le veti obtine daca va miscati fara graba si daca o vizitati zilnic la aceeasi ora. Daca nu vreti sa distrugeti sansele de a va imprieteni cu acest animal foarte nervos, nu-l speriati niciodata punand mana pe el pe nepregatite sau pur si simplu, insfacandu-l. Tine-ti minte ca chinchila nu uita niciodata.
Primele zile in casa voastra pot fi foarte stresante, asa ca trebuie sa ii lasati timp chinchillei sa se familiarizeze cu imprejurimile, inainte de a va apropia de ea.
Este mai activa seara si noaptea. Cand ii dati de mancare unei chinchila sau ii schimbati mancarea, apropiati-va de cusca ei direct si incet. Vorbiti-i cu glas bland, lingusitor, dar nu cautati sa o atingeti. Cel mai bine este sa se familiarizeze cu glasul vostru pentru ca mai tarziu cand va aude, sa vina la marginea custii sa va intampine.
Luati un scaun si va asezati langa cusca. Daca chinchilla vine sa vada ce faceti, oferiti-i printre gratii, o tratatie. Preferatele ei sunt stafidele, dar nu este bine sa-i dati mai mult de 1-2 pe zi. Este foarte posibil ca ea sa se indeparteze cand intindeti bratul, dar curiozitatea ei o va face sa revina inapoi. Repetati acest gest in fiecare seara, la aceeasi ora, astfel incat ea va ajunge sa va anticipeze vizitele.
Dupa cateva zile de tratatii date printre gratii, deschideti usa custii si puneti mana pe podeaua ei cu palma in sus. Nu faceti nici o alta miscare, nu incercati sa prindeti chinchilla. Lasati-o sa vina singura la voi. Va va adulmeca degetele, apoi se va indeparta, dupa care se va intoarce. Chinchillele sunt sperioase dar si curioase. Dupa fiecare sedinta rasplatiti animalul de companie cu o tratatie.
Hranirea din palma se poate face in felul urmator. Puneti o tratatie in mijlocul palmei intinse, astfel incat chinchilla sa fie nevoita sa urce pe mana voastra ca sa ajunga la hrana. Aveti rabdare, s-ar putea sa nu o faca din prima. Nu miscati mana spre ea, pentru ca ele nu sufera sa fie urmarite. Tot ce ati realizat pana acum se va duce de rapa, si va trebui sa o luati de la capat. O data ce chinchilla se arata dornica sa ia tratatia din palma intinsa, incercati sa mutati tratatia in susul bratului. Pentru a ajunge la mancare, chinchilla va trebui sa urce pe bratul vostru inspre usa custii.
Nu incercati sa ridicati bratul, lasati-o sa iasa singura afara, urcand pe bratul vostru. Lasati-o sa va exploreze bratele si umerii si sa se deprinda cu mirosul vostru, timp in care ii mangaiati cu blandete spatele si urechile. In curand, chinchila va avea suficienta incredere in voi pentru a va permite sa o scoateti din cusca. Ridicati-o cu grija si tineti-o bine. Nu o apucati niciodata de coada, pentru ca s-ar putea sa ramaneti cu o bucata din ea in mana.
Speram ca toate aceste informatii va vor fi de folos pentru a va putea imprieteni cu ea si a va bucura de dragostea pe care v-o poate returna.
Publicat de cris |
1 comentariu »
Modificarile de conduita ale pestilor, cat si aspectul exterior diferit fata de celelalte exemplare din aceeasi specie trebuie sa va puna pe ganduri si sa incercati sa determinati boala pe care o prezinta si modul de tratare eficient. Mai jos noi vom incerca sa va oferim cateva date despre aceste boli si metode de tratament.
Hidropizia infectioasa este produsa de bacteria Pseudomonas punctata si se manifesta sub doua forme: cronica si acuta. In primul caz, cea cronica, apare la pesti prin ulcere sau echimoze pe piele iar inotatoarele apar fragmentate. In forma acuta boala se manifesta printr-un inot molatic, refuzul hranei si fara nici o reactie la stimuli. Pe parcurs boala va afecta solzii care se vor zbarli, ochii vor iesi din orbite iar in cavitatea abdominala se va semnala un lichid. In acest caz, pestii trebuie sa urmeze un tratament care se realizeaza printr-un amestec de cloram-fenicol administrat in hrana 1mg/1kg timp de 5-8 zile. Aceasta boala afecteaza indeosebi pestii Betta, Mollienisia, Xiphophorus, Macropodus, Brachidanio, Black molli.
Ihtiofoniaza este provocata de ciuperca Ichthyophonus hoferi si ataca organele indeosebi creierul si organul de echilibru. Comportamentul pestelui se distinge prin miscari clatinate, inotatoarele sunt zdrentuite, bronhiile inflamate si o slabire brusca. Aceasta boala numita si fonus are un grad ridicat de distrugere a speciilor. Tratamentul se realizeaza prin imbaieri in ape care contin 1gr de cloramina la 100 litri de apa in care se va adauga zilnic penicilina 2mg/1litru si streptomicina 5mg/1litru timp de 5-7 zile.
Dermatomicoza apare in special la pestii bolnavi sau raniti precum si pe icrele nefecundate sau moarte. Este provocata de ciupercile Saprolegnia si Achlya. Boala se manifesta sub aspectul unor gramajoare de vata. Tratamentul consta in utilizarea unor solutii de culoare galbena intensa de tripaflavina in apa, la temperaturi cuprinse 29-30°C. Baile chimice pot fi preparate si din alte solutii: permanganatul de potasiu 1gr/100 litri de apa – baie de 25-30 minute; clorura de cupru 1gr/100 litri – baie timp de 10-20 minute; sare de bucatarie 10-15gr/litru de apa – baie 15-20 minute; sulfatiazina 100-150mg/1 litru de apa – baie timp de o ora.
Piscicolaza este o boala provocata de lipitoarea Piscicola geometra care poate suge o cantitate destul de mare de sange de la pesti ducand la aparitia anemiei. Tratamentul se realizeaza in special prin imbaieri in solutii de sare de bucatarie 25-30gr/litru de apa timp de 15 minute, de rivanol 1gr/500 litri de apa timp de o ora.
In curand vom reveni cu alte boli si modul de tratament adecvat.
Publicat de cris |
1 comentariu »
Cobaiul este un animal care detine locul intai din multe privinte. El a fost primul rozator domesticit fiind un animal de casa ideal. Cobaiul musca rar si nu este un mancacios exagerat.
Ei au culori variate de la cafeniu la argintiu lucios sau liliachiu. Unii cobai au parul scurt si lucios, in timp ce altii arata ca solistii de muzica punk-rock cu parul lung si zburlit.
Pentru a le asigura suficient spatiu, este bine sa le asigurati o cusca de plastic, metal sau sarma de cel putin 45×30 cm. Intrucat cobaii nu sar si nu se catara prea bine, partea de sus a custii poate fi lasata deschisa daca peretii sunt inalti de cel putin 25 de cm.
Drept culcus, asigurati-le o mare cantitate de hartie tocata pentru reciclat si talas de lemn neparfumat care sunt usor de inlocuit. Evitati talasul de cedru si alte esente care contin uleiuri. Indiferent de care asternut folositi, inlocuiti-l in mod frecvent pentru a preveni acumularea de amoniac rezultat din urina si fecalele animalutului tau preferat. Amoniacul poate stresa animalul, ii poate irita ochii, narile si plamanii. In cazurile in care laturile custii sunt din material solid (nu plasa de sarma), schimbati tot asternutul de cel putin doua ori pe saptamana.
Cobaii au nevoie de locuri in care sa se ascunda. Pentru asta este buna o cutie de lemn rasturnata cu fata in jos si avand decupata o usa. Le place sa urce rampe, sa se catere pe rafturile de jos, sa scormoneasca si sa se ascunda in fan sau paie.
Baza regimului alimentar al cobaiului o constituie hrana granulata pentru cobai la care se poate adauga o cantitate nelimitata de fan. Este indicat sa introduceti in apa cobaiului vostru o tableta de vitamina C. Multor cobai le place gustul tabletelor de vitamina C. Necesarul de vitamina C pe zi este 1-2mg la fiecare 100gr din greutatea animalutului vostru.
Deoarece animalul vostru de companie este mai activ noaptea, el are nevoie de perioade de liniste in timpul zilei pentru a se odihni. Este bine sa amplasati cusca intr-o zona fara zgomot, miscare sau agitatie. Cobaii suporta temperaturile racoroase mai bine decat caldura. Temperaturile foarte ridicate combinate cu umiditatea le poate provoca congestii cerebrale. Feriti cusca de lumina directa a soarelui si tineti-o intr-o incapere in care temperatura sa fie intre 18-23°C.
Speram ca aceste informatii va vor fi utile si va puteti forma o parere despre acest animalut de companie ce poate deveni un prietenut adevarat pentru voi.
Publicat de cris |
Nu sunt comentarii »
Hamsterul pitic rusesc este una dintre cele mai noi specii de hamsteri care si-au facut aparitia in ultimii cativa ani, si difera ca marime si caracter de obisnuitele animale de casa detinute de milioane de oameni.
Hamsterul pitic rusesc este mai mic decat hamsterii aurii sau sirieni tinuti in mod obisnuit. Masculii adulti ajung doar pana la 8 cm. Hamsterul, in captivitate traieste cel mai bine in perechi sau in grupuri mici de acelasi sex sau de sexe diferite.
Hamsterii pitici sunt animalute foarte “sonore” si isi petrec foarte mult timp batandu-se in joaca. Daca auziti o multime de chitaituri si batai, nu intrati in panica, lucrul acesta este normal la ei. Nu interveniti in acest comportament, altfel s-ar putea sa vedeti cum se vor bate cu adevarat.
Exista trei specii de hamsteri pitici
- hamsterul pitic rusesc. Este cea mai raspandita specie de hamster pitic intalnita in captivitate. Acestia au o mare varietate de culori: hamsteri negri, bej satinati, cu picatele, cu pete, de culoarea opalului, albinosi, albastri.
- hamsterul pitic alb de iarna sau hamsterul siberian. Blana lor in zilele de iarna ia culoarea alba pentru a se potrivi cu mediul pe care l-ar gasi in salbaticie.
- hamsterul Roborovski. Aceasta este a treia si cea mai rara specie. Este cea mai mica dintre speciile de hamsteri si in prezent este disponibila doar intr-o singura culoare: cafeniu – galbui, cu burta de un alb izbitor.
O problema in detinerea tuturor acestor specii este dimensiunea lor. Hamsterii pitici sunt capabili sa se strecoare printre gratiile custilor destinate initial hamsterilor normali. Asa ca aveti mare grija sa va procurati o cusca cu gratii foarte dese. Pentru aceasta specie se potrivesc habitatele cu mai multe unitati, dar numai daca tunelurile verticale sunt prevazute cu scarite.
O idee mai buna de habitat poate fi un acvariu acoperit cu plasa de sarma cu ochiuri dese. Podeaua ar trebui sa fie acoperita cu un strat gros de rumegus sau talas. In cusca puteti pune crengi sau ramurele. Ii plac foarte mult sulurile de hartie igienica folosite drept ascunzatori si rotile pentru miscare.
Hamsterul pitic poate fi hranit cu un amestec de seminte si cereale la care se adauga mici cantitati de nuci, seminte de floarea soarelui si biscuiti pentru caini. Ei mananca si mici cantitati de fructe si legume. Apa este cea mai importanta parte a regimului alimentar a unui hamster pitic.
Daca aveti in cusca o pereche mixta sa fiti constienti ca acestia se vor inmulti. In acest caz va puteti alege cu unul pana la zece pui de hamsteri in fiecare luna din an. Iar fiecare pui poate sa inceapa sa se inmulteasca de la 21-30 de zile. Perioada de gestatie este de obicei in jur de 21 de zile dar poate si varia de la 16 la 30 de zile.
La nastere, puii sunt orbi si fara par, dar au dinti si mustati. Blana apare la 6-8 zile, iar ochii se deschid la 14 zile. Hrana solida va fi acceptata de la 9 zile, varsta de la care puii incep sa se plimbe prin cusca. La 18-21 de zile ei sunt independenti, iar la 30 de zile sunt apti pentru inmultire. Durata de viata a unui hamster este de 24-36 de luni.
Publicat de cris |
19 comentarii »